Pentru teritoriul comunei Zănești sunt reprezentative formele de relief acumulative, prezentate în lunca văii Bistriței, având lățimi ce variază între 300 și 1000 m. Terasa de 0.5-1 apare sub forma a numeroase grinduri cuprinse între brațele Bistriței și este alcătuită din prundișuri și nisipuri făcând parte din albia majoră a râului menționat. Terasa de 1-2 m apare sub forma unor trepte și grinduri ce întovărășește albia și este alcătuită din nisipuri și prundișuri de granulație variată.
Terasa de 5-15 m are pe teritoriul comunei înălțimea relativă de 10 m, podul acesteia fiind foarte neted, iar fruntea abruptă. Această terasă este alcătuită din prundișuri ce reprezintă un amestec eterogen de nisip, pietriș, bolovăniș cu elemente de șisturi cristaline. Pe această terasă este construit canalul de aducțiune Bistrița și mini-hidrocentrala Zănești. Terasa de 35-40 m de pe stânga Bistriței are un strat de lut cu grosimea între 7-10 m, sub care urmează prundișuri.
Comuna noastră aparține climatului de dealuri cu o temperatură medie între 7-10 grade C. Înghețul apare de regulă din a doua parte a lunii noiembrie și ține până în luna aprilie, iar ceața este un fenomen frecvent, începând cu luna ianuarie. Precipitațiile medii sunt de aproximativ 649ml/mp, cu densitatea mai mare la începutul verii; iarna cad precipitații sub formă de zăpadă, vântul suflând preponderent dinspre partea de nord.
Resursele naturale sunt alcătuite din terenuri agrare și pajiști stepizate secundar, roci de construcții (nisipuri, pietrișuri, argile) și apele de suprafață și subterane din terasele râului Bistrița.
Teritoriul comunei este străbătut de o rețea hidrografică relativ densă. Râul principal este Bistrița. Acest afluent de ordinul I al Siretului colectează, la rândul său apele râului Cracău și ale altor râuri și pâraie mai mici.
Bistrița, unul din importantele râuri ale țării și care izvorăște din munții Rodnei, trece pe la marginea teritoriului comunei Zănești, fiind totodată și limita administrativă ce o desparte înspre sud-est, de comuna Borlești. Bistrița se desparte în mai multe brațe, între care se formează mai multe ostroave sau insule, mai mari sau mai mici. Adâncimea sa este în general sub 1m dar în unele locuri depășește această cotă. Variațiile de debit depind în mare măsură de cantitatea de apă turbinată sau deversată din marele lac de la Bicaz (Lacul Izvoru Muntelui) și din salba de lacuri ale microhidrocentralelor din amonte.
Afluenții săi de pe teritoriul comunei sunt: Bahna, Băhnița, Calniș, Cernușca, Cracău și Nebuna.
– Bahna – pârâu cu scurgere semipermanentă, afluent de ordinul III, pe partea stângă a Bistriţei, curge pe teritoriul comunei pe o lungime de aproximativ 5 km, primind și apelei Băhniței, pârâu ce are debit doar în perioadele cu precipitații abundente;
– Calniş – pârâu cu scurgere semipermanentă, se formează prin unirea a mai multor izvoare, din baza terasei de 35 m; curge pe la sud de satul Traian şi are o lungime de circa 3 km;
– Cernuşca – pârâu cu scurgere semipermanentă. Izvorăşte din partea de SE a satului – zona Faur – şi are albia minoră;
– Cracăul – râu cu scurgere semipermanentă, face hotarul între Zăneşti şi Roznov, pe o lungime de 1 km pe direcţia nord-sud;
– Nebuna – pârâu cu scurgere semipermanentă, care constituie hotarul dintre comunele Zăneşti, Mărgineni şi Podoleni pe o distanţă de 3,5 km;
Prin structura solului, comuna Zănești se încadrează în zona de pădure având soluri caracteristice acesteia: brune și cernoziomuri. Solurile care se întâlnesc aici sunt aluviuni și soluri aluvionare slab dezvoltate, ori evoluate și brune de pădure, slab sau moderat podzolice. Ca urmare a prezenței acestor tipuri de sol,mai puțin fertile, productivitatea agricolă la nivel de comună este una medie.
Vegetația aparține zonei de pădure. Omul, prin acțiunea sa continuă si, de multe ori, total nechibzuită, a modificat mult compoziția și răspândirea vegetației. Astfel, vegetația lemnoasă din lunca Bistriței și mari suprafețe ocupate de pajiști naturale au fost distruse. În comună se găsesc mari formațiuni de vegetație lemnoasă și ierboasă, iar în cadrul acestor formațiuni se întâlnesc următoarele tipuri de vegetație:
-vegetație lemnoasă-vegetația de luncă (cătinișurile, sălciișurile)
-vegetația ierboasă-vegetația pajiștilor (pășuni, fânețe)
-vegetația de mlaștină (trestie, papură, stânjenei de papură)
-vegetația ruderală, ce se dezvoltă pe terenurile influențate direct sau indirect de activitatea omului, pe marginea drumului (traista ciobanului, rapiță, păpădie, troscot, volbură)
-vegetația segetală, ce se dezvoltă pe terenurile agricole-buruieni (nemțișor, pălămidă, știr, cicoare, lobodă).
Poluarea apelor Bistriţei, datorită deversării apelor industriale ale unor mari întreprinderi din amonte (FIBREX, AZOCHIM) a dus în timp la scăderea florei şi faunei – în special a peştilor.
Rămâne de văzut dacă atât diminuarea regimului industrial al zonei din amonte, cât și evoluțiile din plan mental și comportamental al populației- în contextul promovării tot mai active a educației și practicilor ecologice- vor avea rapide urmări benefice, pe arii cât mai largi.
Fiind așezată într-o zonă de dealuri neîmpădurite, resursele faunei sălbatice sunt și ele foarte limitate: iepuri și vulpi se mai găsesc încă, dar lupii și urșii nici măcar pe la stâni nu se mai arată.
