Tradiții și viață culturală

Tradiții și viață culturală  

         Motto:
Din străbuni, pe poarta vremii,
A intrat frumosu-n case
Şi-i poruncă strămoşească,
Să păstrăm peste milenii
Arta noastră românească.
Tu,femeie, ia şi coase
Râuri şi vechi izvoade de arnici,
Ca în lume să se ştie
Ce comori de artă-n inimi,
Păstrăm noi de la bunici.
Timp de veacuri neamul ţine
Datina de la bătrâni,
Şi sub pajera de cruce,
Dezmierdându-şi visul său,
Sufletul i-o face una
Cu credinţa-n Dumnezeu.

 Într-un ţinut cu o istorie atât de bogată şi cu tradiţii a căror obârşie se pierde în negurile unui trecut îndepărtat, este firesc să aflăm inestimabile comori etnografice şi folcloristice, rod al unui geniu colectiv care s-a manifestat de-a lungul veacurilor cu o impresionantă forţă de creaţie. Comuna aparţine unei arii etno - folclorice distincte, individualizate printr-un specific irepetabil, plămădindu-şi multitudinea de forme din trunchiul comunităţii de limbă, de ocupaţii şi de năzuinţe, pe care se grevează dragostea pentru frumos, ca o permanenţă spirituală a întregului popor.
Portul popular se remarcă prin supleţe şi eleganţă, dar, mai ales, printr-o mare varietate cromatică şi ornamentală. Costumul popular femeiesc se compune din: cămaşă cu altiţă, fotă (catrinţă), prinsă la mijloc cu o bârneaţă îngustă (bete) şi baticuri înflorate. Piesa cea mai importantă este însă bondiţa, o vestă scurtă, confecţionată din piei de oaie sau de pânză groasă şi împodobită cu minunate motive florale stilizate. Costumul bărbătesc este alcătuit din iţari, cămaşă cu guler, purtată peste iţari, bondiţă şi căciulă.
Priceperea şi imaginaţia femeilor se reflectă nu numai în frumuseţea ţesăturilor cu care îşi împodobesc locuinţa; cusăturile impresionează prin varietatea motivelor folosite, fiind realizate într-o cromatică în care predomină negrul, roşul şi verdele.

 În comuna Zăneşti un farmec aparte au creaţiile teatrului popular şi cu măşti, păstrate cu sfinţenie, din generaţie în generaţie: „Banda lui Iancu Jianu", „Capra", „Ursul", „Căiuţii", cât şi creaţiile cu caracter religios: colindele şi „Steaua".
Obicei străvechi, cu vădite reminiscenţe magice ale unui rit de fecunditate şi fertilitate, jocul căiuţilor se impune în tabloul ceremonial al sărbătorilor de Anul Nou, ca o componentă cu cele mai persuasive performanţe artistice. „Calul este o prezenţă pregnantă în mitologia indo-europeană. În înţelepciunea noastră populară, calul este privit cu circumspecţie. Deşi este întâlnit în colinde, legende şi basme, cântece eroice sau haiduceşti şi i se recunosc rosturi magice (apotropaice şi psihopompe) calului i se atribuie când calităţi consacratoare (binecuvântat, năzdrăvan) când defecte blasfemitoare (malefic, răuvoitor, nărăvaş).

Căiuţii sunt pur şi simplu jucători - călăreţi care străbat în ritm de trap şi galop un ciclu sărbătoresc de 12 zile ce face trecerea de la trecut la viitor."(Cf. George Brăescu, Panorama teatrului folcloric, Piatra Neamț, Ed. Nona, 2000. p.136.

 


JOCUL CĂIUŢILOR


Foaie verde trei scaieţi,
Caii-s pregătiţi, băieţi?
Da! da!
Siminoc, siminoc,
Să pornim acum la loc,
Ori la trap, ori la galop.
Foaie verde şi-o lalea
Hai cu caii la stânga
Şi la dreapta tot aşa !
Pe dealu cu florile
Paşte mândra oile.
Eu mă duc ca să le mulg,
Ea s-apleacă s-o sărut.
Sus pe dealu cu mohor,
Bate murgul din picior,
Să-i dau fân din fânărie
Şi orzul din orzărie.
Murgul paşte şi nechează,
Mândruţa din greu oftează.
Oftează şi pentru mine,
C-am trăit odată bine.
Frunzuliţă măr rotat,
Merge murgul şchiopătat.
Foaie verde siminoc,
Hai cu caii la stănog.

(cules în anul 1994, de la Mîndru Alexandru, n.1928 şi Dumitru Petru, n. 1955)

 

De asemenea „Pluguşorul" şi „Sorcova" impresionează prin specificul lor, având o mare valoare spirituală.
Aho! Aho! Copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi
Lângă boi v-alăturaţi,
Şi cuvântul mi-ascultaţi
Mâine anul se- nnoieşte,
Pluguşorul se porneşte,
Şi începe a ura,
Pe la case a colinda !
Pluguşor cu patru boi,
Pluguşorul tras de noi,
Mânaţi, măi! Hăi, Hăi!
Iarna-i grea, omătu-i mare
Semne bune anul are,
Semne bune de belşug
Pentru brazda de sub plug!
Mânaţi, măi ! Hăi, Hăi!

 

 

Sorcova
Vesela,
Să trăiţi,
Să înfloriţi,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!

 

Unele dansuri- precum sârba, hora- continuă să fie jucate și acum la petreceri și momente de sărbătoare; se remarcă prin vechimea şi autenticitatea lor, constituind „bunuri" spirituale ce se transmit asemenea unui meşteşug, din generaţie în generaţie.
În perioada 1980 - 1994, în comună a activat o formaţie de dansuri populare, numită „Floricica" și  alcătuită din elevi, sub îndrumarea doamnei Anuţa Dumitru şi o formaţie de „Căiuţi", instructor fiind domnul învăţător Petru Dumitru.
Formaţia de căiuţi, alcătuită tot din elevi, a obţinut numeroase locuri I pe judeţ şi locurile II şi III la nivel naţional, în cadrul concursurilor organizate sub egida „Datini şi obiceiuri de iarnă".
Formaţia de căiuţi a participat în Capitală la concursul „Pluguşor ,, ediția din anul 1981.

 

 

 

Înapoi


Galerie Foto Carte de oaspeți