Lăcașuri de cult

Noi, dintru începutul plămădirii acestui neam, aşa ne ştim, români şi creştini ortodocşi. Aşa s-au născut şi au avut datoria de a păstra curat şi deplin ceea ce au moştenit de la străbuni, ca de la Dumnezeu, locuitorii înălţând cu credinţă 6 biserici pe teritoriul comunei Zăneşti (4 biserici pe stil nou şi 2 biserici pe stil vechi).

 

Biserica ”Sf. Nicolae” din satul Zănești (stil nou)

 


Cea mai veche biserică din comună este Biserica din parohia Zăneşti I, cu hramul „Sfântul Nicolae", construcţia ei fiind începută la 12 iulie 1845 şi terminată, în acelaşi an, la 20 decembrie. Actuala biserică a fost construită pe temelia unei bisericuţe din lemn, atestată încă din anul 1428; când, actul de danie al marelui nostru domnitor Alexandru cel Bun, întăreşte faptul că această sfântă biserică alături de alte 50 din zona Neamţului sunt închinate ctitoriei sale de la mănăstirea Bistriţa, în care urma să-şi afle somnul de veci domnitorul.
Biserica şi satul apar menţionate în peste zece documente medievale succesive de-a lungul a patru secole de frământări, dobăndindu-şi libertatea de sub stăpânirea mănăstirii Tazlău odată cu secularizarea averilor mănăstireşti promulgată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 17 decembrie 1863. Nu se ştiu prea multe date despre acea biserică, dar ne-au rămas câteva obiecte, mărturii peste timp ale spiritualităţii sale: clopotul de 45 kg, turnat în 1813, icoana „Sf. Trei Ierarhi", format 90 / 60 cm pictată în 1828 şi o alta, asemănătoare, din 1800, toate păstrate în actuala biserică.

Se presupune că biserica veche, fiind deteriorată şi ducând la imposibilitatea continuării slujbelor în ea, a fost dărâmată. Un act de zel emoţionant, întrucât noua biserică a fost începută şi terminată în acelaşi an, fiind construită din bârne din lemn de brad, în stivuire, pe temelie de piatră, căptuşită în interior şi exterior cu scândură de brad.
Biserica se află pe lista monumentelor istorice la Direcţia de Patrimoniu din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor în care sunt cuprinse toate bisericile de lemn din România mai vechi de 100 de ani. Începând cu diaconul Ioan Trifan ce a slujit în acest sfânt lăcaş la începutul secolului XVIII, în urmă cu aproape 300 de ani, continuând cu preotul Astanii îngropat aici în anul 1796, toţi acei ce au păstorit spiritual parohia, sa-u îngrijit să adauge ceva, să înfrumuseţeze biserica şi să o păstreze peste veacuri. La fel face şi preotul Neculai Pârvu la începutul secolului XX, munca sa fiind continuată timp de 100 de ani de preoţii : Teodor Cervescu, Grigore Adamescu, Vasile Petrescu şi Toma Hărăbor.
Biserica are o lungime de 18 m şi lăţimea de 8 m, dimensiuni care s-au păstrat până în anii 1980 - 1981 când, în timpul Arhipăstoriei I.P.S. Teoctist, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Preot Protopop Ioan Pricop şi Preot Paroh Toma Hărăbor, s-au construit pridvorul şi scările. Pridvorul a fost pictat de Stelică Roman din Bacău, constructori fiind fraţii Dumitru şi Nicolae Gr. Apreutesei. Arhitectura - planul actual şi forma acestei biserici, precum şi aspectele interioare şi exterioare -, este în formă de cruce, cu patru turnuleţe, primul servind drept clopotniţă, cu pridvorul deschis în partea dreaptă a intrării. Biserica s-a păstrat relativ bine, datorită fundaţiei, cu grosimea de peste 1 m. Pereţii din lemn nu sunt pictaţi, sunt împodobiţi cu icoane. Pictura icoanelor, cea de pe catapeteasmă, realizată pe panou de scândură, înfăţişând iconografia bisericilor creştine, are caracter bizantin, pictorul nefiind cunoscut. Catapeteasma prezintă 5 zone de icoane, pictura fiind executată în ulei, direct pe scândură şi datează din sec. XVIII - XIX.
Dintre numeroşii ctitori ai bisericii amintim: Arhimandritul şi Mitropolit Meletie, care succede lui Veniamin Costache, Arhimandritul Agatanghel, Protoiereu Gheorghe, Econom Gheorghe, Preoţii Ioan, Thoader, Constantin şi Dimitrie, Diacon Ioil şi Presvitera Maria, Diacon Adam şi Presvitera Iftimia, Ioan şi Maria, Toader şi Maria, toţi enoriaşii comunei.
Monografia Bisericii Sf. Nicolae dă drept obiecte cu valoare de patrimoniu următoarele: în altar - icoana Sf. Trei Ierarhi din 1828 şi o alta din 1800, un clopot din 1813, şi câteva cruci de morminte din curtea bisericii (cruce de piatră cu inscripţie în limba slavonă din 1796; cruce de piatră cu inscripţie în limba română din 1809; cruce de piatră din 1852, sub care se odihneşte Diaconul Ioan Trifan şi soţia sa Maria, ctitori ai bisericii; cruce sub care se odihneşte Preot Nicolae Pârvu şi soţia sa Olimpia, din 1929; cruce sub care se odihneşte Preot Th. Cervescu şi soţia sa Ecaterina, din 1934; cruce sub care se află înmormântat învăţătorul Gheorghe Teodorescu şi soţia sa Frosa, din anul 1943). Menţionăm că această monografie a fost realizată în anul 1967, de către Preotul Paroh Toma Hărăbor.
Lucrări de restaurare nu s-au făcut, numai de întreţinere, consolidându-se temelia de piatră, efectuându-se vopsirea interiorului şi exteriorului bisericii, dotarea cu instalaţie electrică şi acoperirea cu tablă. Şi Biserica aceasta devenind neîncăpătoare pentru enoriaşii parohiei, alături s-a început construcţia, în anul 1993, unei alte biserici, stil catedrală, cu acelaşi hram, în prezent neterminată. Trebuie să precizăm că ambele biserici sunt ortodoxe, stil nou, preot paroh fiind Preotul Munteanu Al. Cristinel.

 

Biserica ”Sf. Voievozi” din satul Traian (stil nou)


Cel mai probabil prima biserică din satul Traian a fost construită între anii 1877 - 1878, fiindcă prin împroprietărire la 1879 a primit un lot în folosinţă un lot de 8,52 ha. Nu se cunosc date arhitectonice, dar se ştie că locul pe care a fost ridicată se numea Piaţa bisericii Traian, situat în vatra satului.
În 1912, când în Traian locuiau 40 familii, s-a adus o bisericuţă din lemn, cu dimensiunea de 7 / 4 m, acoperită cu şindrilă, din satul Cîndeşti. În anul 1914 a fost construită o altă biserică pe locul celei vechi şi o casă parohială din lemn. Biserica a fost construită din lemn, compusă din altar, naos, pronaos şi pridvor, fiind acoperită cu tablă. În anul 1932 a fost construită o casă din lemn având două camere şi fiind întreţinută din bugetul Parohiei Traian. Hramul bisericii era Sfinţii Voievozi - Mihail şi Gavriil.
Biserica a rezistat vitregiilor timpului, vreme de 75 ani, timp în care a fost slujită cu credinţă de un călugăr şi mai mulţi preoţi. Fiind neîncăpătoare, la 21 mai 1987, biserica a fost dărâmată şi, sub îndrumarea Preotului Paroh Ioan Melinte s-a construit o nouă biserică, de stil nou, cu hramul „Sf. Voievozi Mihail şi Gavril" ce a fost sfinţită în august 1987. Forma arhitectonică este cea de „cruce", are dimensiunile de 16 / 6 m şi a fost pictată de o echipă condusă de Cuţuhan Ilie. Ctitorii acestei biserici sunt: Preotul Paroh Ioan Melinte şi enoriaşii satului care au contribuit cu dărnicie la înălţarea ei.

 

 

 

Biserica ”Sf. Nicolae” din satul Zănești (stil vechi)

 

Imediat după terminarea celui de-al II-lea război mondial, credincioasa Pascaru Aguriţa donează pământul pe care în anii 1945-1946 începe construcţia acestei sfinte biserici cunoscută azi ca BISERICA SFÂNTUL NICOLAE PE STIL VECHI DIN VALE.
Prima slujbă este sâvârşită de preotul Calistrat în ziua de 11 martie 1946 în duminica Sfintei Cruci, urmat apoi de preotul Teodosie. Construcţia a fost terminată în anul 1970, iar pictura a fost realizată între anii 1970-1973, de către un pictor buzoian - Ion Potlogea. Cel care a terminat construcţia bisericii şi a slujit în ea cu credinţă în toţi aceşti ani (1959-1996) a fost Preotul Dumitru Nifon Nicolae. În prezent, această biserică este sub ascultarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, paroh fiind, din anul 1999, preotul Ioan Roman Ceachir. Ctitorii acestei biserici sunt: Preotul Mitică Nifon Nicolae, Pascaru I. Aguriţa şi enoriaşii parohiei.
Sunt considerate obiecte de patrimoniu icoanele argintate ale Mântuitorului şi Maicii Domnului, precum şi Sfintele Vase.

 

 

 

Biserica ”Sf. Treime” și ”Adormirea Maicii Domnului” din satul Zănești (stil nou)

Concepută iniţial ca o gropniţă, această biserică și-a început lucrările sub îndrumarea Preotului Paroh Toma Hărăbor, construcția continuând apoi pri osârdia  Preotului Ioan Melinte din anul 1985, până în anul 1988. Biserica a fost sfinţită la 30 octombrie 1990 de P.S. Calinic Botoşăneanul. Biserica este amplasată în incinta cimitirului comunal, vechi de 200 ani și are o formă arhitectonică tip „navă",fiind pictată de echipa condusă de Cuţuhan Ilie. Ctitorii bisericii sunt: preoţii Ion Melinte, Toma Hărăbor precum şi mulți dintre enoriaşii parohiei.

 

 

 

Biserica ”Sf. Nicolae din satul Zănești (stil vechi)

Construcţia acestei biserici a început în aprilie 1990 sub îndrumarea Preotului Arhimandrit Teofilact Murgoci. Din ianuarie 1991, a fost instalat Preot Paroh Pavel Onofrei, care a condus lucrările până în anul 1997, când a fost terminată şi sfinţită. Clopotniţa a fost începută în anul 1993 şi finalizată în anul 1996. Realizată într-o formă arhitectonică deosebită, în stil catedrală, biserica are drept ctitori pe Preoţii T. Murgoci, P. Onofrei şi enoriaşii parohiei.
Această biserică este sub ascultarea „Asociaţiei Bisericii pe stil vechi din România", cu sediul la mănăstirea Slătioara.

 

 

 

Biserica ”Sf. Trei Ierarhi” și ”Sf. Ilie” din Zănești (stil nou)

În anul 1997, la 1 octombrie, s-a înființat Parohia Zăneștii de Jos, iar la 15 octombrie 1997, s-a început construcția unui paraclis, lucrare terminată în luna decembrie 1997În anul 1997, la 1 octombrie, s-a înfiinţat Parohia Zăneştii de Jos, iar la 15 octombrie 1997, s-a început construcţia unui paraclis, lucrare terminată în luna decembrie 1997. În anul 1998 s-a construit casa praznicală, iar în anul 2000 au început lucrările la ridicarea noii biserici parohiale (33 m lungime, 8,4 m lăţime, 16 m la abside şi 33 m înălţime). Ctitorii bisericii sunt: Preot Paroh, Nicolae Ciuntu, Şerban Ilie, Pârvu Catinca, Grigoraş Gheorghe şi enoriaşii parohiei.
În anul 2003, Parohia Zăneştii de Jos s-a derulat un proiect social numit „Centru social pentru familii la limita subzistenţei", finanţat din fonduri PHARE, componenta RICOP (program de restructurare industrială şi reconversie profesională). Bugetul total al acestui program a fost de 79.000 € din care 75.954 € finanţare PHARE, iar 3.046 € contribuţia parohiei.
Obiectivul acestui program: reducerea gradului de negativitate a efectelor sociale aferente procesului de tranziţie economică, prin oferirea de servicii sociale şi crearea de locuri de muncă pentru persoane disponibilizate din zona I - RICOP.

Din păcate, finalitatea acestui proiect nu a fost dintre cele mai fericite, continuarea și împlinirea speranțelor de mai bine cu care s-a pornit la drum fiind umbrite- și parțial compromise- de dificultățile financiare și organizatorice cu care se confruntă multe alte sectoare ale comunității locale.

 

 

 

Înapoi


Galerie Foto Carte de oaspeți